Oamenii vorbeste, faceti tacere!

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 06/02/2009 by 2b3blog

Ma uit cu uimire la Dinescu. Mircea Dinescu. Daca nu stiti cine e Dinescu, va spun eu ca nu ati pierdut nimic. Pentru cei excesiv de curiosi, le pot oferi urmatorul link:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Dinescu

El este, din punctul meu de vedere, acel tipar uman, care spune multe, fara sa spuna ceva. Sau cu alte cuvinte, are talentul de a spune un nimic cu atat de multe cuvinte incat risipa lingvistica pare doar un moft.
Nu este scopul acestui topic, sa discrediteze acest mare reprezentant al unei revolutii, universal nerecunoscute si local neclarificate. Vroiam doar sa fac referire la faptul ca limbajul ne ajuta sa vindem. Ne vindem pe noi sau ii vindem pe altii. Vindem produse, iluzii, idei si atitudini. Limbajul il formam inca din copilarie, il purtam tot timpul cu noi si ne reprezinta. Ba chiar dezvoltam si o serie de gesturi, priviri si reactii care sa ne completeze mesajul transmis prin limbaj. Fiecare om are o amprenta lingvistica proprie, formata din fraze standard prin care el isi contureaza si pastreaza o identitate. Asist mult prea des la vorbe aruncate la momente neprotrivite, cu continut impropriu si cu cauze diversificate. Abia cand le cer sa repete, oamenii realizeaza ce au zis si de cele mai multe ori au o reactie de regret simulat. Frustrarea, stresul, nervii … totul se elibereaza si prin cuvant. De la binecuvantare la blestem, totul poate fi cuantificat in starea de bine sau de rau. Iata un exemplu:

Eu caut prieteni care stiu sa taca si sa asculte. Voi ce cautati la oamenii din jurul vostru? Cu cat de multa incredere le investiti vorbele celor din jur? Va plac povestile? Va feriti de blesteme?

Apocalipsa

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 04/02/2009 by 2b3blog

Toata lumea vorbeste zilele astea de sfarsitul lumii. Asist mult prea des la declamarea unor opinii superstitios-personale. Sunt spectator, in diverse situatii, la un numar mult prea variat de scenarii posibil-apocaliptice. Au ajuns deja sa nu ma mai intereseze, aparitia lor nu imi mai starneste nici un interes. Consider ca este o pierdere gratuita de timp si resurse rationale, efortul de a argumenta sau construi diverse teorii care doresc sa surprinda sfarsitul. Si spun asta pentru ca sfarsitul, indiferent cum este el, nu are cum sa fie bun pentru ca este un sfarsit. Teama cea mai mare a fiintei umane consta in posibilitatea ca dupa acest final, mult prea discutat, sa nu existe un inceput. Daca dupa final, nu exista inceput, dispare scopul prezent. Daca dupa final exista ceva, nu stim ce este si ne e frica de cum ni se cere sa ajungem acolo. Nu va cer insa sa imi spuneti daca voi credeti in sfarsitul ca trecere, nici daca sfarsitul definitiv este pe placul ratiunii voastre. Vreau sa imi spuneti daca pentru voi, vremurile de acum sunt semne ale sfarsitului. Va rog sa construiti voi un scenariu, asa cum il doriti voi, despre Apocalipsa.
PS. Singura conditia a Apocalipsei este moartea, iar tuturor oamenilor le este frica de moarte.

Test de personalitate

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 03/02/2009 by 2b3blog

La cele de mai jos ai o singura optiune. Nu poti interveni in desfasurarea evenimentelor. Finalul insa nu se poate intampla altfel decat asa cum il doresti tu.
1. Tu, doctor, ai de ales intre a salva viata mamei sau a pruncului. Datorita unei complicatii la nastere, nu pot fi salvati amandoi. Cum procedezi?
2. Esti pe front si ai un singur glont. Poti alege intre a sacrifica viata fratelui tau sau a ta. Cel ramas in viata urmeaza sa fie considerat prizonier de razboi si torturat pana la moarte. Tu ai pistolul. In cine tragi?
3. Ai fost diagnosticat cu o boala contagioasa si mortala. Exista sanse sa fi contaminat si alte persoane, fara sa fi stiut. Practic le-ai condamnat la moarte. Ce ai face?
4. Ai vandut un om nevinovat. El a fost prins, judecat si condamnat la moarte. E cazul sa renunti la viata ta pentru asta?
5. Unul din plamanii tai este afectat de o boala cronica grava. Datorita unui accident, un copil are nevoie urgenta de un transplat de plaman. Tu esti singurul compatibil, dar asta inseamna sa iti donezi plamanul sanatos ca sa salvezi acel copil. Doar cu plamanul sanatos viata ta nu se poate desfasura normal, dar macar supravietuiti amandoi. Esti de acord cu transplantul?
6. Esti copil si parintii tai trec printr-un divort. Esti pus sa alegi intre unul din ei. Cum te decizi?
7. Ai crezut toata viata in Dumnezeu. La un moment dat copilul tau se imbolnaveste. Ceri prin rugaciuni ajutorul lui Dumnezeu. Din pacate ajutorul asteptat, intarzie. Copilul moare. Alegi sa traiesti apoi credincios sau ateu?
8. Mergi cu masina pe un drum impreuna cu familia. La un moment dat la o trecere de pietoni apare o persoana. Franezi dar distanta e prea mica. Ai de ales intre a lovi persoana respectiva sau de a vira spre dreapta, ducand masina in stalp si ranind pasagerul din masina (sotia). Ce faci?
9. Esti la un joc de carti. Toata seara ai jucat fara nici un fel de limite. La final constati ca mai mult ai pierdut decat ai castigat. Ti se ofera sansa sa iti recuperezi pierderea cu conditia sa mizezi cu casa. Te risti?
10. Ai ajuns judecator. Ai painea si cutitul. Ti se aduce spre judecare o cerere de gratiere. Condamnatul este fostul sot al avocatei acuzarii. El e condamnat pentru ca nu a respectat impartirea de la partaj. El vrea liber pentru ca averea lor e dinainte de casatorie, ea il vrea in inchisoare. Tu ce decizie dai?

Lucrurile care ne schimba

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 02/02/2009 by 2b3blog

Am incercat azi sa fac o lista cu lucrurile care, pe noi oamenii, ne schimba ireversibil. Mentionez ca nu sunt asezate intr-o ordine anume, sunt cele pe care eu le consider importante.
– aflarea adevarului: Mod Craciun nu exista
– renuntarea la olita
– prima relatie sexuala
– nasterea unui copil (transformarea in parinte)
– moartea unuia din parinti (acceptarea statutului de orfan)
– muscatura unui caine
– concedierea de la locul de munca
– divortul parintilor (alegerea unuia din ei)
– prima tigara/betie
– vacanta de vara la bunici la tara
– pubertatea (in general)
– o corigenta/restanta
– iubirea/deceptia
– orice operatie
– un accident auto
– pierderea dintilor de lapte
– anuntul ca ai devenit bunic/bunica
– aflarea momentului mortii
Astea sunt doar cateva; rugamintea este sa mai adaugati voi.

Eu nu sforai …

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 01/02/2009 by 2b3blog

Da! De ce nu crezi asta? Eu nu sforai, nu ragai, nu elimin gaze, nu ma scobesc in nas; mie nu imi miros picioarele, nu imi cresc cosuri pe frunte si nu am carii; hainele mele sunt mereu calcate, pantofii mereu cremuiti, unghiile taiate si parul aranjat; mie nu imi suna niciodata telefonul la teatru in timpul piesei, la cinema sau in biserica; eu imi mananc mereu ciorba fara sa o sorb, friptura in acelasi timp cu garnitura ei si desertul la final; muzica mea nu deranjeaza pe nimeni; eu nu am datorii pentru ca eu mereu imi achit la timp imprumuturile; vorbesc mereu calm si calculat; evit sa lansez subiecte despre care stiu ca pot deranja pe cei din jur; nu intarzii la intalniri, nu raspund la provocari si nu uit zilele speciale ale celor apropiati; nu fac compromisuri, nu las probleme nerezolvate si nu accept barfa; nu fac politica si nu fac sport; imi plac lucrurile facute de oameni, dar nu gasesc nicio utilitate existentiala a celor care le-au creat; nu imi place sa stau in casa si nu imi place sa calatoresc; nu imi place munca, dar gasesc interesanta invatarea unei meserii; si ce este poate cel mai important … nu vorbesc niciodata serios!

Momentul adevarului …

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 31/01/2009 by 2b3blog

Oare ce este adevarul? Cine il poseda, ce face cu el, la ce ii foloseste? Eu sustin ca adevarul nu exista! Nimeni este „cel” care il are si nimic este „cel” care il cauta. Nu am cautat adevarul, recunosc ca l-am uitat inainte de al cunoaste. In seara asta insa nu vreau sa filosofez. In seara asta am chef sa spun adevarul, stiind clar ca va voi minti, voi cauta sa va insel. Am sa incerc sa va iluzionez ca ma cunoasteti, doar ma stiti, si totusi sunt cea mai straina persoana de voi. Si daca tot ma stiti, daca tot avem mereu impresia ca ii cunoastem pe cei din jur, de ce eu sau cei din jurul nostru mor ramanand straini?
Totul e cam asa: ma stiti, eu sunt! Am fost mereu alaturi de voi, impotriva voastra si in permanenta echidistant. As fi insa curios cum s-ar schimba atitudinea voastra, cum m-ati privi de maine daca ati afla azi si acum ca sunt diagnosticat cu HIV? Ce ati face daca as recunoaste ca am omorat un om, sau sute, ca nu cred in Dumnezeu sau ca as renunta la orice inhibitii sexuale pentru placere? Recunosc ca am furat, mintit, inselat, marturisesc ca injur, blestem si arunc sudalme de tot felul si la tot pasul. As mai avea aceeasi valoare in ochii vostri daca ati sti ca fumez de cate ori am ocazia, sunt dependent de alcool, fac terapie pentru renuntatul la consumul de droguri? Nu v-am iubit niciodata, nici macar nu am tinut la voi. Nu pot sa tin la voi, pentru ca eu iubesc banii, exploatarea si fariseismul.
Atentie insa, aceasta nu este o spovedanie. Nu e pentru ca eu nu regret nimic, nu am de gand sa incerc sa ma schimb sau sa cer iertare. Ce ati vrea sa va spun despre mine ca sa ma recunoasteti ca pericol, dusman si pacatos? Acum sunt dispus sa nu ma mai ascund, uitati de zidurile mele. Le voi darama chiar eu pentru ca vreau sa va sochez. Va rog, ba nu, va poruncesc sa imi spuneti cat mai multe lucruri bune despre voi, ca sa intregiti si mai apasat imaginea pe care azi cu viclenie o conturez inaintea voastra. Sa spunem cu totii ce nu stie lumea despre noi, cel mai mare si mai negru secret al nostru. Cica doar adevarul ne face liberi, dar si libertatea e o iluzie.
Pe usa unei toalete scria cu litere mari: Va rugam sa pastrati curatenia. Iar cu litere mici: Nu e suficient ca suntem oameni, trebuie sa o si aratam. Mana asta de pamant, miliardele astea de celule stranse la un loc, ne forteaza sa declaram public cel mai scandalos adevar despre noi. Si iar … oare ce este adevarul?

Eu nu vreau sef!

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 29/01/2009 by 2b3blog

Intr-o tara in care toata lumea vrea sa fie sef, cel mai rau loc de munca trebuie sa fie acela care le da tuturor angajatilor impresia ca au o responsabilitate; cand toti colegii au un anumit segment in grija, se instaleaza in mod automat paranoia si chiar si cea mai banala rugaminte devine o „pretentie” mult prea mare pentru a fi suportata si dusa la indeplinire cu placere. Asist mult prea des la urmatoarea situatie: in timp ce un coleg se straduieste sa duca la indeplinire una din treburile repartizate, se iveste mereu cineva care sa il bata prieteneste pe umar si sa ii atraga atentia ca a fost scapat ceva din vedere si trebuie imediat remediat. Si daca lucrul asta se intampla zilnic, in timp ce tu chiar nu vrei sa te complaci in acea situatie si mizezi in cel mai absurd gest pe „spiritul de echipa”, atunci e clar ca nu te-ai integrat. Tot tu, in nici un caz ei.
Nu mi-au placut niciodata cei care saluta cu „traiti”! Ii consider inferiori, needucati, constienti de propria lor lipsa de valoare. Toti cei care saluta asa, vor sa se puna bine cu sefu! Sunt in stare de orice turnatorie ieftina pentru a pica ei bine, si ce e mai grav este ca nu au niciodata remuscari. Doar era responsabilitatea lor sa-si anunte seful ca tu, microbule care vrei sa fii colegul lor, nu iti faci treaba. Si-au facut datoria, te-au turnat, ei sunt niste eroi iar tu … tu esti un gunoi (a se citi jeg).
Este inutil sa mai fac referire la cei care sunt pe acelasi nivel cu tine dar traiesc cu impresia ca singura lor treaba este sa te verifice pe tine, iar datoria lor cea mai sfanta consta in delegarea altor si altor sarcini ale lor catre tine.
Eu nu vreau sef! Voi vreti?