Archive for the Sunt uman, dar ma tratez Category

DROGURILE STRICA TOT…

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 19/12/2009 by 2b3blog

Nu vor fi sfaturi … nu vor fi concluzii … O experienta reala, povestita cu scopul de a va trezi atentia si de a castiga reactiile voastre:

Parca era septembrie intr`o vineri, stiu ca a fost ultima zi plina de soare, vreo 24 de grade, frumos. Ma duceam acasa de la scoala, si pe drum m-am intalnit cu un asa presupus „tovaras” de`al meu. Am vorbit cu el, mi`a zis ca vrea sa iesim pe afara, am ajuns acasa, am mancat, am facut putina ordine si primesc telefon de la tip, a urcat la mine, s`a pus la calculator si a vorbit cu un prieten de`al lui sa ne faca si noua rost de un gram, sa ne simtim „bine”. Eu o fire mai teribilista, am zis ca nu o sa se intample nimic daca trag
si eu odata „iarba”. Am plecat sa ne intalnim cu tipii, erau doi unu major si unu clasa a 10a, ne`am vazut pe la ior, stiu ca am luat ratb`ul, am ajuns la baba novac, am mers la un Spice ( magazin cu ierburi legale ) si „tipul de clasa a 10a” a intrat si a cumparat 0.5 gr de Cobra Wild, habar nu aveam ce e aia.
Impreuna cu cei trei tipi am mers spre parcul 23, pe drum ne`am oprit la un magazin si am cumparat o apa minerala.
Am ajuns in parc, tipul de clasa a 10a a facut tigara, a apris`o si i`a dat drumu in cerc, au incapu 5 fumuri sanatoase de fiecare, simteam cum totul se invarte, auzeam vocea unei prietene care imi spunea „sa nu incerci niciodata”, zambeam, de odata asa zisului tovaras al meu incepuse sa ii fie rau,
sa simta ca inima ii explodeaza, capul ii plesneste, toata starea lui mi`o transmisese si mie, vedeam oamenii cum se uitau la noi, ma gandeam doar la Dumnezeu, credeam ca joc intr`un film, dar nu vedeam nici o camera, ma gandeam ca am murit, ca cei 18 ani au fost la vrajeala si ca totul s`a oprit. Cei doi plecasera,
iar eu ramasesem cu el, mi`a cerut telefonul sa sune la salvare, i l`am dat, a sunat. Am mers vreo 60 de metri pana la iesirea din parc dinspre rond, ne`am pus pe o banca el radea, eu ma rugam sa scap din toata chestia asta. Credeam ca toata chestia asta o sa dureze o eternitate, asa ca m`am ridicat de pe banca si am inceput sa fug de el la propriu. Apa o varsasem, aveam impresia ca eu trebuie sa ma feresc de el pt eternitate, ajunsesem sa cred, ca sunt doar intr`un joc pentru pc si pot sa fac ce vreau, sa merg pana in Alask si sa ma intorc, dar am preferat sa merg acasa, am ajuns acasa, auzeam televizorul, era un sound distorsionat, m`am pus in pat si am inceput sa transpir, ma uitam la ceas si timpul trecea din ce in ce mai greu, aveam timp sa ma gandesc intr`un minut la 100..00 de lucruri. De la 7 jumate` la 8 parca am trait 10 vieti.. Am sunat o matusa si i`am zis sa vina la mine ca imi e rau, a ajuns si i`am povestit tot ce s`a intamplat, nu ii venea sa creada, ma rog nici mie … 2 ore in care mi`am vazut toate greselile din ultimii 5 ani..
La un timp a aflat si mama, m`a inteles si m`a rugat sa nu mai fac chestii din astea niciodata, mi`a explicat ca mai bine fumez o tigara, ca imi stric sanatatea …
In seara aia la Stirile ProTv au aratat 2 tineri care au murit din cauza drogului Cobra Wild …

multumesc autorului pentru incredere si va rog sa dati dovada de intelegere pentru anonimatul absolut necesar!

La „placinte” inainteee …

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 01/05/2009 by 2b3blog

Am depasit intr-un final, unii mai inspirati altii mai ghinionisti, ziua internationala a muncii. Nu o zi in care se sarbatoreste statul degeaba (sub pretectul taiatului frunza la caini, frecat menta, frecat duda, frecat manganul, frecat podeaua, frecat luleaua … si in general fiecare ce doreste si ce poate), ci o zi in care sunt reinviate idealurile luptei sindicale pentru apararea drepturilor clasei muncitoare. Va asigur ca la asa limbaj de lemn, daca as fi avut macar o mana libera, as fi gesticulat cat mai pronuntat cu ea … din nefericire ambele membre superioare sunt ocupate, una cu scrisul, alta cand cu taiatul cand cu frecatul.
Oricum nu de asta vroiam sa scriu. Sunt plecat de la mine din oras, dar inevitabil nu reusesc sa scap de stirile balcanice, cu oameni balcanici, cu apucaturi balcanice, in situatii cu totul balcanice. Concret in tara mea totul se bazeaza pe buluceala cronica spre orice.
Ne ingramadim, injuram si ne calcam in picioare la luat aghiazma (caci gura pacatosului adevar graieste, iar gura credinciosului sudalme rosteste), la luat lumina, la luat salcie, la luat mici si bere, la cel mai mare tort din lume, la cel mai lung carnat din lume, la toate pomenile electorale, la deschiderea unui hiper market care anunta produse gratis pentru „opening day”, la sarutat moaste (de departe evenimentul care castiga competitia), la luat credite, in general la orice mare „luat”.
Multimile cetatenesti cu calitati evlavioase nu se sfiesc sa calce pe oricine le sta in cale, nu pregeteaza nici un efort pentru a face albie de porci (sa speram ca fara gripa!!!) orice amarastean cu calitati cumpatate sau Doamne fereste!, manierate.
Pai daca nu dai din coate, esti fraier! Daca nu te impingi, nu existi! Daca nu injuri, (…) cum adica sa nu injuri??? Se poate asa ceva?!? SUSTIN INTRU TOTUL CAMPANIA RADIO GUERRILLA!
Tot mai multe voci sustin inversarea scarii valorilor sociale, eu zic ca nu mai exista. EU NU MAI VREAU ROMANIA!

Traiti!

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 18/02/2009 by 2b3blog

Nu mi-au placut si nu cred ca or sa-mi placa, oamenii care saluta cu: Traiti! Si o fac cu cea mai fireasca miscare de aplecare a capului, iar in lumea lor se considera semn de respect. Este vorba de lumea portarilor si a micilor executanti. Vorbesc de toti meseriasii din toate firmele si institutiile. Vorbesc de cei fara scoala, demnitate, perspective, valoare sau viitor. Oameni mici, fara idealuri, fara principii si fara scrupule (vai ce cuvant urat, dar totusi nu e injuratura). Experienta imi spune ca toti cei care saluta cu „Sa traiti!”, dau dovada de lipsa de respect de sine si sunt asemeni unor caini ce se hranesc cu firmiturile de la masa stapanilor. Sunt acei „colegi” care te-ar turna imediat, doar pentru ca TU (vierme ce esti!) nu saluti cu acelasi respect ca si EI; TU (scarba cu pretentii) nu ai aceiasi aplecare fireasca a capului in cel mai imbecil semn de supunere si docilitate – la asta ei sunt asi – fata de o autoritate pe care o detesta in ascuns dar o pupa in f¤¤d in mod fatis. Si iti spun „Traiti!”, deci trebuie sa fii mandru. Ti-au aratat ca te respecta. E ca si cum ar spune: „Traiti dumneavostra, eu pot sa mor, sunt o carpa de picioare, sunt un pres de pantofi, o hartie de c¤r, nu am valoare, daca pentru a traii dumneavoastra eu trebuie sa mor (si nu oricum, ci in cele mai oribile chinuri), atunci „Traiti!””.

Si inca ceva. Azi am inteles cum sunt creati oamenii puternici. Ei se inconjoara de oameni slabi, docili, serviabili. „Noi fara dumneavoastra nu putem!”. Ca sa-si intretina puterea un om tare, se inconjoara de lingai. Iar cand un asemenea fenomen se petrece, putem exclama cu putere: „DEMOCRATIA A MURIT, traiasca cine a omorat-o!”

Iar asemeni unui silogism sinistru, din cele 2 premise de mai sus, rezulta: „Pe sef trebuie sa-l pupi in f¤¤d, ca sa nu-l doara in cot de tine!” Am fugit sa-mi caut un sef si sper sa gaseasc un pic de oglinda libera pentru a putea exersa pana la perfectiune „Traiti!”.

PS. La curtile imparatesti exista un arlechin. Nimic nu s-a schimbat; azi toti „regii” au mascaricii lor.

Apocalipsa

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 04/02/2009 by 2b3blog

Toata lumea vorbeste zilele astea de sfarsitul lumii. Asist mult prea des la declamarea unor opinii superstitios-personale. Sunt spectator, in diverse situatii, la un numar mult prea variat de scenarii posibil-apocaliptice. Au ajuns deja sa nu ma mai intereseze, aparitia lor nu imi mai starneste nici un interes. Consider ca este o pierdere gratuita de timp si resurse rationale, efortul de a argumenta sau construi diverse teorii care doresc sa surprinda sfarsitul. Si spun asta pentru ca sfarsitul, indiferent cum este el, nu are cum sa fie bun pentru ca este un sfarsit. Teama cea mai mare a fiintei umane consta in posibilitatea ca dupa acest final, mult prea discutat, sa nu existe un inceput. Daca dupa final, nu exista inceput, dispare scopul prezent. Daca dupa final exista ceva, nu stim ce este si ne e frica de cum ni se cere sa ajungem acolo. Nu va cer insa sa imi spuneti daca voi credeti in sfarsitul ca trecere, nici daca sfarsitul definitiv este pe placul ratiunii voastre. Vreau sa imi spuneti daca pentru voi, vremurile de acum sunt semne ale sfarsitului. Va rog sa construiti voi un scenariu, asa cum il doriti voi, despre Apocalipsa.
PS. Singura conditia a Apocalipsei este moartea, iar tuturor oamenilor le este frica de moarte.

Test de personalitate

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 03/02/2009 by 2b3blog

La cele de mai jos ai o singura optiune. Nu poti interveni in desfasurarea evenimentelor. Finalul insa nu se poate intampla altfel decat asa cum il doresti tu.
1. Tu, doctor, ai de ales intre a salva viata mamei sau a pruncului. Datorita unei complicatii la nastere, nu pot fi salvati amandoi. Cum procedezi?
2. Esti pe front si ai un singur glont. Poti alege intre a sacrifica viata fratelui tau sau a ta. Cel ramas in viata urmeaza sa fie considerat prizonier de razboi si torturat pana la moarte. Tu ai pistolul. In cine tragi?
3. Ai fost diagnosticat cu o boala contagioasa si mortala. Exista sanse sa fi contaminat si alte persoane, fara sa fi stiut. Practic le-ai condamnat la moarte. Ce ai face?
4. Ai vandut un om nevinovat. El a fost prins, judecat si condamnat la moarte. E cazul sa renunti la viata ta pentru asta?
5. Unul din plamanii tai este afectat de o boala cronica grava. Datorita unui accident, un copil are nevoie urgenta de un transplat de plaman. Tu esti singurul compatibil, dar asta inseamna sa iti donezi plamanul sanatos ca sa salvezi acel copil. Doar cu plamanul sanatos viata ta nu se poate desfasura normal, dar macar supravietuiti amandoi. Esti de acord cu transplantul?
6. Esti copil si parintii tai trec printr-un divort. Esti pus sa alegi intre unul din ei. Cum te decizi?
7. Ai crezut toata viata in Dumnezeu. La un moment dat copilul tau se imbolnaveste. Ceri prin rugaciuni ajutorul lui Dumnezeu. Din pacate ajutorul asteptat, intarzie. Copilul moare. Alegi sa traiesti apoi credincios sau ateu?
8. Mergi cu masina pe un drum impreuna cu familia. La un moment dat la o trecere de pietoni apare o persoana. Franezi dar distanta e prea mica. Ai de ales intre a lovi persoana respectiva sau de a vira spre dreapta, ducand masina in stalp si ranind pasagerul din masina (sotia). Ce faci?
9. Esti la un joc de carti. Toata seara ai jucat fara nici un fel de limite. La final constati ca mai mult ai pierdut decat ai castigat. Ti se ofera sansa sa iti recuperezi pierderea cu conditia sa mizezi cu casa. Te risti?
10. Ai ajuns judecator. Ai painea si cutitul. Ti se aduce spre judecare o cerere de gratiere. Condamnatul este fostul sot al avocatei acuzarii. El e condamnat pentru ca nu a respectat impartirea de la partaj. El vrea liber pentru ca averea lor e dinainte de casatorie, ea il vrea in inchisoare. Tu ce decizie dai?

Lucrurile care ne schimba

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 02/02/2009 by 2b3blog

Am incercat azi sa fac o lista cu lucrurile care, pe noi oamenii, ne schimba ireversibil. Mentionez ca nu sunt asezate intr-o ordine anume, sunt cele pe care eu le consider importante.
– aflarea adevarului: Mod Craciun nu exista
– renuntarea la olita
– prima relatie sexuala
– nasterea unui copil (transformarea in parinte)
– moartea unuia din parinti (acceptarea statutului de orfan)
– muscatura unui caine
– concedierea de la locul de munca
– divortul parintilor (alegerea unuia din ei)
– prima tigara/betie
– vacanta de vara la bunici la tara
– pubertatea (in general)
– o corigenta/restanta
– iubirea/deceptia
– orice operatie
– un accident auto
– pierderea dintilor de lapte
– anuntul ca ai devenit bunic/bunica
– aflarea momentului mortii
Astea sunt doar cateva; rugamintea este sa mai adaugati voi.

Lucruri cu care am crescut si de care ne e rusine

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 28/01/2009 by 2b3blog

Vorbeam azi cu un prieten despre cat de parsive sunt spaghetele din meniul consumat pe fuga in oras. Stiu, e banal sa discuti despre mancarea din farfurie dar in criza de subiecte si ca sa evitam infulecarea farfuriei am preferat, de comun acord in mod tacit, sa ne complacem in acest subiect parcimonios. Si daca e criza, sa fie domnule (sau stimata doamna) si la noi in farfurie. Nu doresc sa fiu exclus de la acest eveniment. Si daca veti dori sa ma excludeti, aveti grija „ma voi criza”. Sa nu ziceti ca nu ati fost avertizati. Revin! Problema cu spaghetele din farfurie era ca la suprafata se racisera insa in interiorul lor erau mai fierbinti decat poate o limba umana sa suporte. Si uite asa am ajuns la comparatia cu grisul mancat cu asa de multa placere in copilarie. Da, eu am mancat grishuletz si nu imi e rusine sa recunosc. Si mi-am amintit ca pentru a manca grisul trebuia sa incep mereu prin a lua cu lingurita marginea si apoi treptat din ce in ce mai spre interior, care evident ca se racea mai incet. Si recunosc ca am intalnit la cei din jur urmatoarea fraza: „Nu mai stai afara? Te-a chemat mamica? E gata grisuletul?”. Trebuia oare sa imi fie rusine ca mancam grisuletz? Si nu e doar asta. Urmeaza pe lista lucrurilor cu care am crescut si de care acum ne e rusine … olitza. Nu multi sunt dispusi sa mai accepte ca au stat pe olitza. Ei nu au avut acest obiect in casa pentru ca nu au avut ce sa faca cu el. Si apoi ei nu au luat mancarea niciodata din biberon. E rusinos sa te hranesti dintr-un asa obiect cand stii de cand ti-a fost taiat cordonul ombilical sa folosesti lingura si furculita. Au mai crescut, dar nu au folosit niciodata alfabetarul, numaratoare si cariocile. La ce sa le foloseasca, daca aveau de cand se stiu tastatura cu PC, calculator si Ms Paint? Au crescut iar si nu au avut bicla, au avut mereu masina sau scuter/motor. Ei nu au avut niciodata cosuri, nu le au nici acum. Sunt deja mari si au facut sex mereu, e naspa sa stie lumea cum au descoperit de unde vin copii. Isi amintesc cu placere de persoana care a fost alaturi de ei in acele momente, dar acum nu mai e pe gustul lor. Ei nu au mancat niciodata pufuleti, mentosane sau acadele pe batz, pur si simplu pentru ca isi stapaneau foamea cu shaorma si hamburgeri. Ce prostie e sa te uiti fascinat la un balon, doar copii se simt atrasi de el, iar ei nu mai sunt copii. Da ce, noi mai suntem copii? Nici nu se mai pune problema de babetzica sau scutece, nu imi mai racesc gura inutil, pentru ca ei nu au folosit asa ceva. Au avut jucarii, dar asta pentru ca trebuia sa primeasca ceva, nu ca le-ar fi considerat vreodata folositoare. In mintea lor ar fi indicat sa ma uit la pozele mele din copilarie si sa zic sec: nu sunt eu! uratul ala nu are cum sa semene cu mine! ce caut eu in putza goala pe patul ala, cu carpeta aia cu rapirea din Serai in spate si cu pestele ala din sticla pe televizorul alb negru? Domnule (sau stimata doamna) eu sunt un om matur, nu ma expun asa fara rusine in public! Eu nu am crescut, pentru ca eu asa m-am nascut. Sa imi fie oare rusine ca sunt mare de cand ma stiu?
PS. O sa imi fie rusine de ochelarii de vedere, proteza care are rolul de a ma ajuta sa ma hranesc sau bastonul cu care imi voi ajuta pasii. Acum nu am lucruri de care sa imi fie rusine.