Arhivă pentru Februarie, 2009

Traiti!

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 18/02/2009 by 2b3blog

Nu mi-au placut si nu cred ca or sa-mi placa, oamenii care saluta cu: Traiti! Si o fac cu cea mai fireasca miscare de aplecare a capului, iar in lumea lor se considera semn de respect. Este vorba de lumea portarilor si a micilor executanti. Vorbesc de toti meseriasii din toate firmele si institutiile. Vorbesc de cei fara scoala, demnitate, perspective, valoare sau viitor. Oameni mici, fara idealuri, fara principii si fara scrupule (vai ce cuvant urat, dar totusi nu e injuratura). Experienta imi spune ca toti cei care saluta cu „Sa traiti!”, dau dovada de lipsa de respect de sine si sunt asemeni unor caini ce se hranesc cu firmiturile de la masa stapanilor. Sunt acei „colegi” care te-ar turna imediat, doar pentru ca TU (vierme ce esti!) nu saluti cu acelasi respect ca si EI; TU (scarba cu pretentii) nu ai aceiasi aplecare fireasca a capului in cel mai imbecil semn de supunere si docilitate – la asta ei sunt asi – fata de o autoritate pe care o detesta in ascuns dar o pupa in f¤¤d in mod fatis. Si iti spun „Traiti!”, deci trebuie sa fii mandru. Ti-au aratat ca te respecta. E ca si cum ar spune: „Traiti dumneavostra, eu pot sa mor, sunt o carpa de picioare, sunt un pres de pantofi, o hartie de c¤r, nu am valoare, daca pentru a traii dumneavoastra eu trebuie sa mor (si nu oricum, ci in cele mai oribile chinuri), atunci „Traiti!””.

Si inca ceva. Azi am inteles cum sunt creati oamenii puternici. Ei se inconjoara de oameni slabi, docili, serviabili. „Noi fara dumneavoastra nu putem!”. Ca sa-si intretina puterea un om tare, se inconjoara de lingai. Iar cand un asemenea fenomen se petrece, putem exclama cu putere: „DEMOCRATIA A MURIT, traiasca cine a omorat-o!”

Iar asemeni unui silogism sinistru, din cele 2 premise de mai sus, rezulta: „Pe sef trebuie sa-l pupi in f¤¤d, ca sa nu-l doara in cot de tine!” Am fugit sa-mi caut un sef si sper sa gaseasc un pic de oglinda libera pentru a putea exersa pana la perfectiune „Traiti!”.

PS. La curtile imparatesti exista un arlechin. Nimic nu s-a schimbat; azi toti „regii” au mascaricii lor.

Anunțuri

Anti Valentine’s day!

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 13/02/2009 by 2b3blog

Ma trezesc zilele trecute apostrofat de un amic pe tema lui Valentine’s day; momentul a fost cu atat mai interesant deoarece eu incercam sa construiesc o ironie subtila la adresa acestei „sarbatori”. Pe scurt reactia lui a fost cam asa:
– Anti Valentine’s day? Pai nu e ca si cand ai face aceeasi reclama la amarata aia de „sarbatoare”?

Da. M-am recunoscut invins la propriul meu joc, cu proprile mele reguli si pe terenul meu. Eu sunt un adversar al acestei sarbatori, la fel cum nu pot sa lipesc ideea „iepurasului” la mesajul invierii. Ma alatur si eu corului vocilor care contesta necesitatea acestei sarbatori, in special datorita existentei unei sarbatori cu exact acelasi mesaj in traditia noastra. Eu sustin Dragobetele nostru, acea zi fara inimioare si animale din plus cu mesaje in limba engleza. Dragobetele nu are roz, dar vorbeste tot de iubire. Si pentru a nu risca sa fiu inteles gresit, mentionez ca recunosc importanta Sfantului Valentin; din pacate exemplul lui a fost prea comercializat, simplificat, pervertit. Aceasta sarbatoare este cel mai bun exemplu de alterare a mesajului crestin spre scopuri mercantile. Si risc zicand toate astea, sa fac de fapt reclama acestei „sarbatori”. Abia acum inteleg ca amicul meu are dreptate, si ii voi permite sa-mi spuna la fel ca in Caragiale: „Amice, esti idiot!”. De ce nu tin romanii Dragobetele? Ce este mai important pentru voi, Valentin sau Dragobete? Cum sa ma apar de aceasta „sarbatoare”? Cum sa o critic fara sa ii fac de fapt, reclama?

Oamenii vorbeste, faceti tacere!

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 06/02/2009 by 2b3blog

Ma uit cu uimire la Dinescu. Mircea Dinescu. Daca nu stiti cine e Dinescu, va spun eu ca nu ati pierdut nimic. Pentru cei excesiv de curiosi, le pot oferi urmatorul link:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Dinescu

El este, din punctul meu de vedere, acel tipar uman, care spune multe, fara sa spuna ceva. Sau cu alte cuvinte, are talentul de a spune un nimic cu atat de multe cuvinte incat risipa lingvistica pare doar un moft.
Nu este scopul acestui topic, sa discrediteze acest mare reprezentant al unei revolutii, universal nerecunoscute si local neclarificate. Vroiam doar sa fac referire la faptul ca limbajul ne ajuta sa vindem. Ne vindem pe noi sau ii vindem pe altii. Vindem produse, iluzii, idei si atitudini. Limbajul il formam inca din copilarie, il purtam tot timpul cu noi si ne reprezinta. Ba chiar dezvoltam si o serie de gesturi, priviri si reactii care sa ne completeze mesajul transmis prin limbaj. Fiecare om are o amprenta lingvistica proprie, formata din fraze standard prin care el isi contureaza si pastreaza o identitate. Asist mult prea des la vorbe aruncate la momente neprotrivite, cu continut impropriu si cu cauze diversificate. Abia cand le cer sa repete, oamenii realizeaza ce au zis si de cele mai multe ori au o reactie de regret simulat. Frustrarea, stresul, nervii … totul se elibereaza si prin cuvant. De la binecuvantare la blestem, totul poate fi cuantificat in starea de bine sau de rau. Iata un exemplu:

Eu caut prieteni care stiu sa taca si sa asculte. Voi ce cautati la oamenii din jurul vostru? Cu cat de multa incredere le investiti vorbele celor din jur? Va plac povestile? Va feriti de blesteme?

Apocalipsa

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 04/02/2009 by 2b3blog

Toata lumea vorbeste zilele astea de sfarsitul lumii. Asist mult prea des la declamarea unor opinii superstitios-personale. Sunt spectator, in diverse situatii, la un numar mult prea variat de scenarii posibil-apocaliptice. Au ajuns deja sa nu ma mai intereseze, aparitia lor nu imi mai starneste nici un interes. Consider ca este o pierdere gratuita de timp si resurse rationale, efortul de a argumenta sau construi diverse teorii care doresc sa surprinda sfarsitul. Si spun asta pentru ca sfarsitul, indiferent cum este el, nu are cum sa fie bun pentru ca este un sfarsit. Teama cea mai mare a fiintei umane consta in posibilitatea ca dupa acest final, mult prea discutat, sa nu existe un inceput. Daca dupa final, nu exista inceput, dispare scopul prezent. Daca dupa final exista ceva, nu stim ce este si ne e frica de cum ni se cere sa ajungem acolo. Nu va cer insa sa imi spuneti daca voi credeti in sfarsitul ca trecere, nici daca sfarsitul definitiv este pe placul ratiunii voastre. Vreau sa imi spuneti daca pentru voi, vremurile de acum sunt semne ale sfarsitului. Va rog sa construiti voi un scenariu, asa cum il doriti voi, despre Apocalipsa.
PS. Singura conditia a Apocalipsei este moartea, iar tuturor oamenilor le este frica de moarte.

Test de personalitate

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 03/02/2009 by 2b3blog

La cele de mai jos ai o singura optiune. Nu poti interveni in desfasurarea evenimentelor. Finalul insa nu se poate intampla altfel decat asa cum il doresti tu.
1. Tu, doctor, ai de ales intre a salva viata mamei sau a pruncului. Datorita unei complicatii la nastere, nu pot fi salvati amandoi. Cum procedezi?
2. Esti pe front si ai un singur glont. Poti alege intre a sacrifica viata fratelui tau sau a ta. Cel ramas in viata urmeaza sa fie considerat prizonier de razboi si torturat pana la moarte. Tu ai pistolul. In cine tragi?
3. Ai fost diagnosticat cu o boala contagioasa si mortala. Exista sanse sa fi contaminat si alte persoane, fara sa fi stiut. Practic le-ai condamnat la moarte. Ce ai face?
4. Ai vandut un om nevinovat. El a fost prins, judecat si condamnat la moarte. E cazul sa renunti la viata ta pentru asta?
5. Unul din plamanii tai este afectat de o boala cronica grava. Datorita unui accident, un copil are nevoie urgenta de un transplat de plaman. Tu esti singurul compatibil, dar asta inseamna sa iti donezi plamanul sanatos ca sa salvezi acel copil. Doar cu plamanul sanatos viata ta nu se poate desfasura normal, dar macar supravietuiti amandoi. Esti de acord cu transplantul?
6. Esti copil si parintii tai trec printr-un divort. Esti pus sa alegi intre unul din ei. Cum te decizi?
7. Ai crezut toata viata in Dumnezeu. La un moment dat copilul tau se imbolnaveste. Ceri prin rugaciuni ajutorul lui Dumnezeu. Din pacate ajutorul asteptat, intarzie. Copilul moare. Alegi sa traiesti apoi credincios sau ateu?
8. Mergi cu masina pe un drum impreuna cu familia. La un moment dat la o trecere de pietoni apare o persoana. Franezi dar distanta e prea mica. Ai de ales intre a lovi persoana respectiva sau de a vira spre dreapta, ducand masina in stalp si ranind pasagerul din masina (sotia). Ce faci?
9. Esti la un joc de carti. Toata seara ai jucat fara nici un fel de limite. La final constati ca mai mult ai pierdut decat ai castigat. Ti se ofera sansa sa iti recuperezi pierderea cu conditia sa mizezi cu casa. Te risti?
10. Ai ajuns judecator. Ai painea si cutitul. Ti se aduce spre judecare o cerere de gratiere. Condamnatul este fostul sot al avocatei acuzarii. El e condamnat pentru ca nu a respectat impartirea de la partaj. El vrea liber pentru ca averea lor e dinainte de casatorie, ea il vrea in inchisoare. Tu ce decizie dai?

Lucrurile care ne schimba

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 02/02/2009 by 2b3blog

Am incercat azi sa fac o lista cu lucrurile care, pe noi oamenii, ne schimba ireversibil. Mentionez ca nu sunt asezate intr-o ordine anume, sunt cele pe care eu le consider importante.
– aflarea adevarului: Mod Craciun nu exista
– renuntarea la olita
– prima relatie sexuala
– nasterea unui copil (transformarea in parinte)
– moartea unuia din parinti (acceptarea statutului de orfan)
– muscatura unui caine
– concedierea de la locul de munca
– divortul parintilor (alegerea unuia din ei)
– prima tigara/betie
– vacanta de vara la bunici la tara
– pubertatea (in general)
– o corigenta/restanta
– iubirea/deceptia
– orice operatie
– un accident auto
– pierderea dintilor de lapte
– anuntul ca ai devenit bunic/bunica
– aflarea momentului mortii
Astea sunt doar cateva; rugamintea este sa mai adaugati voi.

Eu nu sforai …

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 01/02/2009 by 2b3blog

Da! De ce nu crezi asta? Eu nu sforai, nu ragai, nu elimin gaze, nu ma scobesc in nas; mie nu imi miros picioarele, nu imi cresc cosuri pe frunte si nu am carii; hainele mele sunt mereu calcate, pantofii mereu cremuiti, unghiile taiate si parul aranjat; mie nu imi suna niciodata telefonul la teatru in timpul piesei, la cinema sau in biserica; eu imi mananc mereu ciorba fara sa o sorb, friptura in acelasi timp cu garnitura ei si desertul la final; muzica mea nu deranjeaza pe nimeni; eu nu am datorii pentru ca eu mereu imi achit la timp imprumuturile; vorbesc mereu calm si calculat; evit sa lansez subiecte despre care stiu ca pot deranja pe cei din jur; nu intarzii la intalniri, nu raspund la provocari si nu uit zilele speciale ale celor apropiati; nu fac compromisuri, nu las probleme nerezolvate si nu accept barfa; nu fac politica si nu fac sport; imi plac lucrurile facute de oameni, dar nu gasesc nicio utilitate existentiala a celor care le-au creat; nu imi place sa stau in casa si nu imi place sa calatoresc; nu imi place munca, dar gasesc interesanta invatarea unei meserii; si ce este poate cel mai important … nu vorbesc niciodata serios!