DROGURILE STRICA TOT…

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 19/12/2009 by 2b3blog

Nu vor fi sfaturi … nu vor fi concluzii … O experienta reala, povestita cu scopul de a va trezi atentia si de a castiga reactiile voastre:

Parca era septembrie intr`o vineri, stiu ca a fost ultima zi plina de soare, vreo 24 de grade, frumos. Ma duceam acasa de la scoala, si pe drum m-am intalnit cu un asa presupus „tovaras” de`al meu. Am vorbit cu el, mi`a zis ca vrea sa iesim pe afara, am ajuns acasa, am mancat, am facut putina ordine si primesc telefon de la tip, a urcat la mine, s`a pus la calculator si a vorbit cu un prieten de`al lui sa ne faca si noua rost de un gram, sa ne simtim „bine”. Eu o fire mai teribilista, am zis ca nu o sa se intample nimic daca trag
si eu odata „iarba”. Am plecat sa ne intalnim cu tipii, erau doi unu major si unu clasa a 10a, ne`am vazut pe la ior, stiu ca am luat ratb`ul, am ajuns la baba novac, am mers la un Spice ( magazin cu ierburi legale ) si „tipul de clasa a 10a” a intrat si a cumparat 0.5 gr de Cobra Wild, habar nu aveam ce e aia.
Impreuna cu cei trei tipi am mers spre parcul 23, pe drum ne`am oprit la un magazin si am cumparat o apa minerala.
Am ajuns in parc, tipul de clasa a 10a a facut tigara, a apris`o si i`a dat drumu in cerc, au incapu 5 fumuri sanatoase de fiecare, simteam cum totul se invarte, auzeam vocea unei prietene care imi spunea „sa nu incerci niciodata”, zambeam, de odata asa zisului tovaras al meu incepuse sa ii fie rau,
sa simta ca inima ii explodeaza, capul ii plesneste, toata starea lui mi`o transmisese si mie, vedeam oamenii cum se uitau la noi, ma gandeam doar la Dumnezeu, credeam ca joc intr`un film, dar nu vedeam nici o camera, ma gandeam ca am murit, ca cei 18 ani au fost la vrajeala si ca totul s`a oprit. Cei doi plecasera,
iar eu ramasesem cu el, mi`a cerut telefonul sa sune la salvare, i l`am dat, a sunat. Am mers vreo 60 de metri pana la iesirea din parc dinspre rond, ne`am pus pe o banca el radea, eu ma rugam sa scap din toata chestia asta. Credeam ca toata chestia asta o sa dureze o eternitate, asa ca m`am ridicat de pe banca si am inceput sa fug de el la propriu. Apa o varsasem, aveam impresia ca eu trebuie sa ma feresc de el pt eternitate, ajunsesem sa cred, ca sunt doar intr`un joc pentru pc si pot sa fac ce vreau, sa merg pana in Alask si sa ma intorc, dar am preferat sa merg acasa, am ajuns acasa, auzeam televizorul, era un sound distorsionat, m`am pus in pat si am inceput sa transpir, ma uitam la ceas si timpul trecea din ce in ce mai greu, aveam timp sa ma gandesc intr`un minut la 100..00 de lucruri. De la 7 jumate` la 8 parca am trait 10 vieti.. Am sunat o matusa si i`am zis sa vina la mine ca imi e rau, a ajuns si i`am povestit tot ce s`a intamplat, nu ii venea sa creada, ma rog nici mie … 2 ore in care mi`am vazut toate greselile din ultimii 5 ani..
La un timp a aflat si mama, m`a inteles si m`a rugat sa nu mai fac chestii din astea niciodata, mi`a explicat ca mai bine fumez o tigara, ca imi stric sanatatea …
In seara aia la Stirile ProTv au aratat 2 tineri care au murit din cauza drogului Cobra Wild …

multumesc autorului pentru incredere si va rog sa dati dovada de intelegere pentru anonimatul absolut necesar!

Anunțuri

Mie imi place …

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 11/08/2009 by 2b3blog

Nu te-am iubit!

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 13/05/2009 by 2b3blog

Da. Acest post ti se adreseaza! Da, tie! Stiam ca nu te asteptai la asa ceva. Stiu ce te-am luat pe nepregatite. Nu ma intereseaza cand imi spui ca sunt o bestie; nu e treaba mea ca suferi; nu vreau sa-ti dau explicatii, nu le meriti. Azi iti spun ca nu te-am iubit! Nu te-am iubit pe tine, pentru ca nu stiu sa iubesc; sau ce inseamna iubirea. Nu am avut cum sa te iubesc pentru ca nu am iubit niciodata pe nimeni.
De multe ori ne-am plimbat prin parc, de tot atatea ori ne-am tinut de mana. De multe ori am visat cu ochii deschisi, de tot atatea ori ne-am pregatit propria noastra dezamagire. De multe ori am crezut ca noi facem viata, de tot atatea ori viata ne-a furat inocenta.
Spuneti-mi voi de ce iubim … sau ce ne facem sa dorim sa iubim … sau daca exista iubire …
Acest post nu are final, pentru ca finalul este chiar cel al relatiei noastre.

La „placinte” inainteee …

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 01/05/2009 by 2b3blog

Am depasit intr-un final, unii mai inspirati altii mai ghinionisti, ziua internationala a muncii. Nu o zi in care se sarbatoreste statul degeaba (sub pretectul taiatului frunza la caini, frecat menta, frecat duda, frecat manganul, frecat podeaua, frecat luleaua … si in general fiecare ce doreste si ce poate), ci o zi in care sunt reinviate idealurile luptei sindicale pentru apararea drepturilor clasei muncitoare. Va asigur ca la asa limbaj de lemn, daca as fi avut macar o mana libera, as fi gesticulat cat mai pronuntat cu ea … din nefericire ambele membre superioare sunt ocupate, una cu scrisul, alta cand cu taiatul cand cu frecatul.
Oricum nu de asta vroiam sa scriu. Sunt plecat de la mine din oras, dar inevitabil nu reusesc sa scap de stirile balcanice, cu oameni balcanici, cu apucaturi balcanice, in situatii cu totul balcanice. Concret in tara mea totul se bazeaza pe buluceala cronica spre orice.
Ne ingramadim, injuram si ne calcam in picioare la luat aghiazma (caci gura pacatosului adevar graieste, iar gura credinciosului sudalme rosteste), la luat lumina, la luat salcie, la luat mici si bere, la cel mai mare tort din lume, la cel mai lung carnat din lume, la toate pomenile electorale, la deschiderea unui hiper market care anunta produse gratis pentru „opening day”, la sarutat moaste (de departe evenimentul care castiga competitia), la luat credite, in general la orice mare „luat”.
Multimile cetatenesti cu calitati evlavioase nu se sfiesc sa calce pe oricine le sta in cale, nu pregeteaza nici un efort pentru a face albie de porci (sa speram ca fara gripa!!!) orice amarastean cu calitati cumpatate sau Doamne fereste!, manierate.
Pai daca nu dai din coate, esti fraier! Daca nu te impingi, nu existi! Daca nu injuri, (…) cum adica sa nu injuri??? Se poate asa ceva?!? SUSTIN INTRU TOTUL CAMPANIA RADIO GUERRILLA!
Tot mai multe voci sustin inversarea scarii valorilor sociale, eu zic ca nu mai exista. EU NU MAI VREAU ROMANIA!

Meseria de … parinte

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 24/03/2009 by 2b3blog

Ce urat pare titlul postului de azi. Poate si pentru ca nu am mai scris de mult, poate si pentru ca titlul in sine este o minciuna. Si cum sa va mai cer sa scrieti ceva aici, cand incep prin a va mintii? A fi parinte NU este o meserie, este o vocatie. Nu se invata in scoala, pe strada – in gasca, la tv – din ziare, din carti (ce interesant, nici arta culinara) sau de la locurile de munca pentru care ne pregatim. Da, pentru o meserie ne pregatim, o alegem si facem planuri cu ce trebuie sa invatam pentru a o putea profesa. Nu stiu pe nimeni insa care se pregateste pentru a fi parinte.
Ne bucuram cand copilul nostru rosteste primul „mama”, creste sufletul in noi daca cel mic alearga vesel spre cel pe care il recunoaste ca „tata”. Cei mici ne urmaresc, ne plagiaza, le devenim modele si apoi mari dezamagiri. Ajungem de la a fi intregul lor univers in extrema opusa, ii incurcam daca devenim prea insistenti in a afla lucruri pe care cu ani in urma ni le spuneau doar pentru ca nu se considerau deja suficient de mari si rupti de ajutorul nostru.
Ca un blestem al sortii, si noi vom ajunge parinti. Si noi vom spera sa nu fim povara pentru copii nostrii, deveniti poate prea repede oameni mari. Ce repede trece timpul! Si ce multe lucruri am ascuns de parintii nostrii! Cum am ajuns parinte si in special cum sa procedez pentru a ramane parinte pana la final? Pentru ca daca sunt un bun parinte, reusita misiunii mele se vede doar la final, cand am modelat alti parinti.
Ne vor accepta copii nostrii slabiciunile si defectele? Se vor calauzi in viata de sfaturile noastre? Vor alerga la noi cand vor da de greul si rautatea lumii? Ce greseala justifica blestemul trait de un parinte care isi vede copilul rapus de boala sau moarte?
De ce ii „concediem” asa repede pe parintii nostri? Dupa ce principii consideram ca misiunea lor s-a incheiat? Ce pierdem din noi sau din dezvoltarea noastra daca le primim ajutorul chiar si atunci cand posibilitatile lor devin inferioare ca ale noastre, doar pentru a nu le refuza ducerea la bun sfarsit a misiunii lor? Cum veti fi voi ca parinti si cum va pregatiti pentru asta?
Eu ma uit la munca altora si simt cat de greu e!

Traiti!

Posted in Sunt uman, dar ma tratez on 18/02/2009 by 2b3blog

Nu mi-au placut si nu cred ca or sa-mi placa, oamenii care saluta cu: Traiti! Si o fac cu cea mai fireasca miscare de aplecare a capului, iar in lumea lor se considera semn de respect. Este vorba de lumea portarilor si a micilor executanti. Vorbesc de toti meseriasii din toate firmele si institutiile. Vorbesc de cei fara scoala, demnitate, perspective, valoare sau viitor. Oameni mici, fara idealuri, fara principii si fara scrupule (vai ce cuvant urat, dar totusi nu e injuratura). Experienta imi spune ca toti cei care saluta cu „Sa traiti!”, dau dovada de lipsa de respect de sine si sunt asemeni unor caini ce se hranesc cu firmiturile de la masa stapanilor. Sunt acei „colegi” care te-ar turna imediat, doar pentru ca TU (vierme ce esti!) nu saluti cu acelasi respect ca si EI; TU (scarba cu pretentii) nu ai aceiasi aplecare fireasca a capului in cel mai imbecil semn de supunere si docilitate – la asta ei sunt asi – fata de o autoritate pe care o detesta in ascuns dar o pupa in f¤¤d in mod fatis. Si iti spun „Traiti!”, deci trebuie sa fii mandru. Ti-au aratat ca te respecta. E ca si cum ar spune: „Traiti dumneavostra, eu pot sa mor, sunt o carpa de picioare, sunt un pres de pantofi, o hartie de c¤r, nu am valoare, daca pentru a traii dumneavoastra eu trebuie sa mor (si nu oricum, ci in cele mai oribile chinuri), atunci „Traiti!””.

Si inca ceva. Azi am inteles cum sunt creati oamenii puternici. Ei se inconjoara de oameni slabi, docili, serviabili. „Noi fara dumneavoastra nu putem!”. Ca sa-si intretina puterea un om tare, se inconjoara de lingai. Iar cand un asemenea fenomen se petrece, putem exclama cu putere: „DEMOCRATIA A MURIT, traiasca cine a omorat-o!”

Iar asemeni unui silogism sinistru, din cele 2 premise de mai sus, rezulta: „Pe sef trebuie sa-l pupi in f¤¤d, ca sa nu-l doara in cot de tine!” Am fugit sa-mi caut un sef si sper sa gaseasc un pic de oglinda libera pentru a putea exersa pana la perfectiune „Traiti!”.

PS. La curtile imparatesti exista un arlechin. Nimic nu s-a schimbat; azi toti „regii” au mascaricii lor.

Anti Valentine’s day!

Posted in Ma tratez, ca sunt uman on 13/02/2009 by 2b3blog

Ma trezesc zilele trecute apostrofat de un amic pe tema lui Valentine’s day; momentul a fost cu atat mai interesant deoarece eu incercam sa construiesc o ironie subtila la adresa acestei „sarbatori”. Pe scurt reactia lui a fost cam asa:
– Anti Valentine’s day? Pai nu e ca si cand ai face aceeasi reclama la amarata aia de „sarbatoare”?

Da. M-am recunoscut invins la propriul meu joc, cu proprile mele reguli si pe terenul meu. Eu sunt un adversar al acestei sarbatori, la fel cum nu pot sa lipesc ideea „iepurasului” la mesajul invierii. Ma alatur si eu corului vocilor care contesta necesitatea acestei sarbatori, in special datorita existentei unei sarbatori cu exact acelasi mesaj in traditia noastra. Eu sustin Dragobetele nostru, acea zi fara inimioare si animale din plus cu mesaje in limba engleza. Dragobetele nu are roz, dar vorbeste tot de iubire. Si pentru a nu risca sa fiu inteles gresit, mentionez ca recunosc importanta Sfantului Valentin; din pacate exemplul lui a fost prea comercializat, simplificat, pervertit. Aceasta sarbatoare este cel mai bun exemplu de alterare a mesajului crestin spre scopuri mercantile. Si risc zicand toate astea, sa fac de fapt reclama acestei „sarbatori”. Abia acum inteleg ca amicul meu are dreptate, si ii voi permite sa-mi spuna la fel ca in Caragiale: „Amice, esti idiot!”. De ce nu tin romanii Dragobetele? Ce este mai important pentru voi, Valentin sau Dragobete? Cum sa ma apar de aceasta „sarbatoare”? Cum sa o critic fara sa ii fac de fapt, reclama?